Brief Description

Ansamblul monumental creat de Constantin Brâncuși la Târgu Jiu între anii 1937-1938 este un memorial al Primului Război Mondial, un tribut adus eroilor, soldați, jandarmi, cercetași și civili, ce au căzut în Bătălia de la podul Jiului din 14 octombrie 1916 apărând cu hotărâre orașul în fața ofensivei germane. Liga Națională a Femeilor din Gorj, condusă de Arethia Tătărescu, soția lui Gheorghe Tătărescu, prim-ministru al României, a avut inițiativa de a ridica un monument în amintirea acestui moment important din istoria orașului și a țării și de a încredința lucrarea sculptorului român Constantin Brâncuși, originar din Gorj, care trăia la acea vreme la Paris și era aclamat în întreaga lume.
Marele sculptor a răspuns acestei invitații cu entuziasm, pentru că se simțea pregătit să creeze, la apogeul maturității sale artistice, în chiar țara sa, primul său ansamblu monumental în aer liber.
La inițiativa aceleiași organizații, primăria orașului Târgu Jiu a întreprins ample lucrări de sistematizare urbană prin care monumentul memorial să fie pus în valoare. Ca urmare, a fost deschisă o lungă arteră rectilinie, cu segmente pietonale și carosabile, care traversează diametral orașul, pornind perpendicular de pe malul râului Jiu, locul sacrificiului Eroilor, ce a fost numită, printr-o hotărâre a Consiliului local din 13 septembrie 1937, „Calea Eroilor”.
Artera conectează Parcul Constantin Brâncuși, care conține elementele sculptate în piatră ale ansamblului, Masa Tăcerii, Poarta Sărutului, Băncile și Aleea Scaunelor, cu Parcul Coloanei care înconjoară iconica piesă metalică a ansamblului, Coloana fără Sfârșit. Acest traseu procesional este punctat, la mijlocul său, de Biserica Sfinții Apostoli Petru și Pavel, dedicată, prin pisanie, Eroilor.

Chintesență a operei lui Constantin Brâncuși, Coloana fără Sfârșit este o sculptură arhitecturală austeră, abstractă și intens modernă, perfect echilibrată, întruchipând proporții ideale și îndrăzneală inginerească. Impactul vizual major al monumentului se datorează dinamicii impresiilor succesive ce depind de distanța și unghiul din care este privită, de momentul din zi sau din an.
Coloana este o structură metalică cu o verticalitate extrem de pronunțată, conferită de înălțimea ei atingând aproape 30 de metri și de amprenta la sol de doar 0,81 metri pătrați. Verticalitatea coloanei este exacerbată de plasarea ei în cel mai înalt punct al orașului, amplul spațiul liber ce o înconjoară asigurându-i o linie de orizont joasă.
Coloana este compusă din 15 module octaedrice identice suprapuse și din 2 semi-module (la bază și la vârf). Elementele coloanei sunt turnate în fontă și sunt înșirate pe un stâlp central de oțel. Coloana este metalizată cu cupru de culoare galben-aurie. 
Dedicând Coloana, Eroilor, Brâncuși a numit-o inițial "Coloana recunoștinței fără sfârșit".

Parcul ce înconjoară Coloana fără Sfârșit a fost proiectat de către arhitectul peisagist Frederic Rebhuhn în cadrul lucrărilor de sistematizare din anul 1937. Parcul Coloanei este situat pe terasa diluvială a râului Jiu oferind o perspectivă înaltă asupra axei și elementelor Ansamblului monumental. Suprafața plată, întinsă și uniformă de iarbă tăiată îngrijit subliniază axialitatea Coloanei. Parcul se află pe locul fostului târg de vite al orașului, pe care Brâncuși îl numea "târgul de fân" și pe care, în 25 iulie 1937, l-a ales ca amplasament pentru Coloana sa. Parcul este situat în zona a două garnizoane ale Armatei române din timpul Primului Război Mondial.

Între Parcul Coloanei și Parcul Constantin Brâncuși, axa pe care sunt aliniate elementele Ansamblului generează Calea Eroilor, o arteră procesională rectilinie de aproximativ 1500 metri lungime, prevăzută prin proiectul de sistematizare urbanistică din anul 1937. Trasarea străzii a presupus exproprieri iar despăgubirile au fost suportate de Liga Femeilor Gorjene. Calea Eroilor reprezintă componenta urbană dinamică a Ansamblului iar configurarea sa magistrală în țesutul orașului reprezintă o intervenție urbanistică excepțională.

Traseul procesional este punctat, la mijlocul său, de Biserica “Sf. Apostoli Petru și Pavel". Construită în 1747, biserica a fost legată de tema glorificării Eroilor la scurt timp după sfârșitul Primului Război Mondial, iar reconstrucția sa în proporții monumentale a făcut parte din aceeași temă. Într-o hotărâre a Consiliului local din 2 octombrie 1937 privind crearea Căii Eroilor, noua biserică Sfinții Apostoli Petru și Pavel este prevăzută a fi "o clădire monumentală", "fiind conștienți de faptul că, prin ridicarea acestei construcții, este oferită o mai mare glorie a recunoștinței noastre față de cei care s-au sacrificat pentru noi ".
Construcția a fost finalizată în perioada 1936-1937 sub conducerea arhitectului șef al orașului, Iulius Doppelreiter. Sfințirea bisericii a avut loc la 7 noiembrie 1937, în prezența lui Constantin Brâncuși, care a filmat evenimentul.

Monumentală și în același timp, familiară, Poarta Sărutului aparține deopotrivă arhitecturii și sculpturii. Este unica lucrare a lui Brâncuși ale cărei suprafețe sunt complet acoperite de motivul "Sărutului" - o temă îndelung recurentă în creația artistului. Destinată a fi “un Portal" la intrarea în Grădina Publică (azi, Parcul Constantin Brâncuși) Poarta a fost în cele din urmă amplasată, la cererea lui Brâncuși, mai adânc, în Grădină.
Brâncuși a dezvoltat o compoziție de mare amploare: pe lintou, 40 de perechi de îndrăgostiți așezați față în față, îmbrățișați strâns, cu genunchii îndoiți și cu fețele contopite în globurile ochilor, evoluează într-o friză continuă. Pe cei doi stâlpi, motivul sărutului reapare într-o formulă abstractă: ochii care se privesc îndeaproape sunt pietrificați în două emisfere uriașe. Cu compoziția sa spațială ancestrală, Poarta Sărutului guvernează triumfal traseul Căii Eroilor.

Cele două bănci de piatră sunt situate de o parte și de alta a Porții Sărutului, retrase, la marginea aleii. Sunt monolite prismatice, cu secțiune în formă de "L", tăiate în travertin de Banpotoc, în același timp cu Poarta Sărutului.

Treizeci de "clepsidre" de piatră cu baza pătrată, identice, sunt aliniate în grupe de câte trei, în alveole rectangulare, pe ambele laturi ale Aleii Scaunelor – sectorul pietonal din Parcul Constantin Brâncuși al Căii Eroilor – între Poarta Sărutului și Masa Tăcerii.

Un model al acestor scaune, sculptat în lemn, semnat și datat de Brâncuși în 1928, este păstrat în Atelierul sculptorului de la Centrul Georges Pompidou din Paris.

Masa are înfățișarea frustă a două pietre de moară suprapuse. Acest tip de masă face parte din decorul Atelierului lui Brâncuși din Paris dar, în același timp, evocă masa rotundă și joasă a casei țăranului român. 
Transpusă monumental, masa capătă o valoare simbolică și nu una utilitară. Așezată direct pe pământ, lângă apa unde a curs sângele Eroilor căzuți în Bătălia de la Podul Jiu, această lucrare invită la meditație și tăcere.

Fosta Grădină Publică a orașului, amenajată în perioada 1852-1853 pe malul râului Jiu, a oferit contextul peisagistic și monden pentru amplasarea, în 1937 a elementelor sculptate în piatră ale Ansamblului monumental (Masa Tăcerii, Aleea Scaunelor, Poarta Sărutului), în conformitate cu planul arhitectului Friedrich Rebhuhn.
Aleea principală, înglobată în Calea Eroilor pornește perpendicular de la apa Jiului pentru a traversa median Grădina. Reabilitările în perioada 1999-2004 au fost inspirate de indicațiile și îndrumările lui Brâncuși. Ideile care îi sunt atribuite includ vegetația înaltă în jurul monumentelor din Grădina Publică și plantarea de plopi de-a lungul Aleii Scaunelor.

"Oglinda apei" ce flanchează Parcului Constantin Brâncuși spre vest este rezultatul amenajării hidrotehnice a râului Jiu pe sectorul Turceni-Târgu Jiu (1991-2000), care au condus la crearea unui lac de acumulare cu o suprafață de 9 ha, mărginit de diguri pe care au fost amenajate promenade.
Vechiul pod peste râul Jiu, martor al jertfei eroice din 14 octombrie 1916, fuseseconstruit în 1896 de către compania franceză Daydé & Pillé și inaugurat la 3 iulie 1897. În 1989, înainte de expirarea garanției de 100 de ani, podul a fost dezmembrat pentru a face loc unui pod modern.
Trei din cele cinci module ale podului au fost strămutate spre nord pentru a crea o legătură pietonală între Parcul Constantin Brâncuși și "Insulița", zona sa modernă de agrement.